Sindromul de preexcitație ventriculară WPW

Pagina  principală

SINDROMUL  DE  PREEXCITAŢIE  WOLFF – PARKINSON – WHITE

(Sindromul WPW)

Ventriculele sunt stimulate în mod normal de impulsul care vine prin nodul atrioventricular şi fasciculul His şi ramurile sale (apoi prin reţeaua Purkinje). La unii indivizi alături de sistemul excitoconducător normal mai există unele căi de conducere accesorii: James, Kent sau Mahain. Aceste căi de conducere sunt alcătuite din acelaşi ţesut de tip embrionar ca şi SEC.

La aceşti pacienţi, stimulul nervos nu urmează numai calea nodohisiană (fiziologică)  ci ventriculele mai sunt stimulate şi prin aceste căi de conducere.

Schema căilor accesorii

J – James, K – Kent, M – Mahaim

(după Bruckner I. ,1979)

DIAGNOSTICUL  ECG

1.            Scurtarea intervalului P – R sub limitele fiziologice speciei (0,06 sec. la câine şi 0,05  sec. la pisică).

2.            Alungirea duratei complexului ventricular (QRS).

3.            Apariţia undei DELTA la nivelul porţiunii iniţiale a complexului QRS.

4.            Episoade de tahicardie supraventriculare paroxistice.

                                 

Sindromul WPW la câine

Unda P este „lipită” de QRS (lipsa segmentului ST)

iar QRS prezintă baza lărgită anterior – unda Delta.