Modificările de volum

Pagina  principală

4. Modificările de volum

Hipertrofia

                     Atrială

                     Ventriculară

Alternanţa electrică

Microvoltajul

Hipertrofia

Hipertrofia cardiacă reprezintă o creştere a grosimii peretelui muscular cardiac, electrocardiograma putând să stabilească diagnosticul hipertrofiei fiecărei cavităţi cardiace în parte.

Hipertrofia atrială va determina modificarea undei P iar hipertrofia ventriculară se va repercuta la nivelul complexului ventricular.

Hipertrofia atrială

Stimulul electric produs în nodul sinusal depolarizează mai întâi atriul drept apoi pe cel drept rezultând 2 unde P. În ansamblu, datorită vitezei crescute de depolarizare a atriilor, cele două unde de depolarizare atrială se sumează rezultând o singură undă P pozitivă,  cu durata 0,04 sec (durata maximă) şi amplitudinea (maximă) de 0,4 mV – la câine.

Hipertrofia atrială dreaptă se caracterizează printr-o undă P ascuţită şi înaltă („P pulmonar”), amplitudinea depăşind 0,4 mV.

 „P pulmonar” – Hipertrofie atrială dreaptă la câine

Unda P ascuţită cu amplitudinea mai mare de 0,4 mV (0,75 mV)

Hipertrofia atrială stângă se manifestă prin creşterea duratei undei P, aceasta având un aspect bifid (se vizualizează cele două unde atriale separat)(„P mitral”). Unda P bifidă se observă mai bine la viteza de rulare de 50 mm/sec.

 „P mitral” – Hipertrofie atrială stângă la câine.

Hipertrofia biatrială se caracterizează prin creşterea duratei („P mitral”) şi amplitudinii („P pulmonar”) undei P peste limitele normale speciei.

Hipertrofie biatrială la câine

Unda P are aspect bifid iar amplitudinea este de 0,5 mV

(D₂, 1 mV=10 mm; 25 şi 50 mm/sec.).

Atenţie ! la animalele mari (cabaline, bovine) unda P bifidă poate fi fiziologică.

Unda P bifidă (fiziologică) la cabaline.

Unda P bifidă (fiziologic) la bovine

Hipertrofia ventriculară

Hipertrofia ventriculară dreaptă se caracterizează prin (Tilley şi col., 2008):

Creşterea amplitudinii undei S.

La câine

Prezenţa undei S în conducerile D₁, D₂, D₃ şi aVF

Unda S în derivaţia     D₁ este mai mare de 0,05 mV

D₂ este mai mare de 0,35 mV

                                 CV₆LL mai mare de 0,8 mV

                                 CV₆LU mai mare de 0,7 mV

La pisică

Prezenţa undei S în derivaţiile D₁, D₂, D₃ şi aVF

Unda S proeminentă în CV₆LU şi CV₆LL

Unda T pozitivă în derivaţia V₁₀ (excepţie Chihuahua)

Aspectul de  „W” al complexului ventricular în V₁₀ (câine)

Raportul R:S  mai mare de 0,87 în CV₆LU

Deviaţie axială dreaptă: + 100⁰ la câine şi + 160⁰ la pisică.

Diagnosticul diferenţial faţă de blocul de ramură dreaptă se face prin durata normală în hipertrofie şi crescută în blocul de ramură.

Hipertrofie ventriculară dreaptă la câine (1 mV=5mm).

Unda S adâncă în derivaţiile I, II, III şi aVF şi complex ventricular pozitiv în aVR.

Hipertrofia ventriculară stângă se caracterizează prin (Tilley şi col., 2008):

Creşterea amplitudinii undei R.

La câine

Amplitudinea undei R este mai mare de 3,0 mV (2,5 mV la câinii din rasele de talie mică) în derivaţiile D₂, aVF, CV₆LU, CV₆LL şi CV₅RL.

Amplitudinea undei R mai mare de 1,5 mV în D₁.

Suma amplitudinii undelor R din D₁ şi aVF este mai mare de 4,0 mV.

La pisică

Amplitudinea undei R mai mare de 0,9 mV în D₂

Amplitudinea undei R mai mare de 1,0 mV în CV₆LU şi CV₆LL

Raportul undei R/Q mai mare de 1,0 în V₁₀

Creşterea duratei complexului ventricular peste 0,06 sec (câinii din rasele de talie mare) sau 0,05 sec (câinii din rasele de talie mică). La pisică complexul QRS este mai mare de 0,04 sec .

Deviaţie axială stângă: sub 40⁰ la câine şi sub 0⁰ la pisică.

Supradenivelare sau subdenivelarea segmentului ST

Hipertrofie ventriculară la câine (Unda R = 4,6 mV)

Hipertrofie ventriculară pisică (unda R/D2 = 1,35mV)

Atenţie !  în cardiologia (umană) românească termenul ECG privind măririle de volum ale cavităţilor cardiace este „hipertrofie”. În literatura anglo-saxonă termenul este „enlargement” şi se traduce prin „mărirea” cavităţii atriale sau ventriculare. Personal, consider că dintre cei doi termeni cel de „mărire” este mai corect, electrocardiografic fiind destul de dificil a se face diagnosticul diferenţial dintre dilataţie – hipertrofie sau „supraîncărcare ventriculară”.

Pentru realizarea diagnosticului diferenţial Wendy Ware propune următoarele criterii de diagnostic ECG.

Diagnosticul diferenţial în cazul măririlor undei R – la câine

HVD – hipertrofie ventriculară dreaptă; BRD – bloc de ramură dreaptă;

HVS – hipertrofie ventriculară stângă (Wendy Ware, 1992).

Alternanţa electrică

Alternanţa electrică constă din modificări ale amplitudinii complexelor ventriculare normale pe parcursul aceleiaşi înregistrări; alternanţa electrică excluzând modificările de amplitudine cauzate de complexe ectopice (extrasistole).

Alternanţa electrică este adesea asociată cu revărsatele pericardice sau cu supradenivelările segmentului ST (Tilley şi col., 2008).

 Alternanţa electrică la câine.

Se observă modificări ale amplitudinii undelor R (1 mV= 5 mm; 25 mm/sec., D₂)

Reducerea voltajului (pleurezie) asociată cu

alternanţă electrică la câine

Microvoltajul traseului electrocardiografic

Reducerea amplitudinii undelor ECG (microvoltaj) este urmarea reducerii transmiterii impulsului electric cardiac la piele: pericardite, pleurezii, pneumotorax, metastaze pulmonare masive, edeme generalizate, obezitate, hipotiroidism (alături de bradicardie).

Diagnosticul de microvoltaj se stabileşte pe baza reducerii amplitudinii undei R sub 0,5 mV în derivaţiile D₁, D₂, D₃ şi aVF.

Pericarditele mai determină alături de microvoltaj şi modificări ale segmentului ST şi alternanţă electrică.

Atenţie !

Microvoltajul poate fi determinat şi de defecţiuni tehnice, deshidratare ş.a.

Alte situaţii de microvoltaj pot fi  urmarea erorilor de diagnostic = curba etalon de 1 mV/2 -3 mm (fără menţionarea sau imprimarea pe traseul ECG a curbei etalon).

La fel, am observat cazuri de  reducere semnificativă a amplitudinii complexelor ventriculare  la animalele bătrâne sau cu cardiomiopatii dilatative severe.

Există cazuri de pericardite sau pleurezii semnificative fără reducerea amplitudinii undelor ECG. Această situaţie este urmarea asocierii revărsatelor cavitare cu hipertrofia ventriculară, situaţie când amplitudinea undelor R apare normală.

Microvoltaj la un câine Canne corso cu pericardită şi pleurezie

(se observă şi alternanţa electrică)

Microvoltaj la o pisică obeză (1mV = 20 mm; 25 mm/sec.)