MORFOLOGIA
ELECTROCARDIOGRAMEI
UNDA P
Fiziologic,
activitatea cardiacă se află sub comanda nodului sinusal, acesta eliberând
periodic stimuli electrici. Stimulul electric traversează masa atrială atât
prin masa musculară contractilă cât şi prin câteva fibre specifice, şi se
îndreaptă către nodul atrioventricular.
În urma stimulării electrice a atriilor, acestea se contractă .
Pe
electrocardiogramă eliberarea stimulului va fi reprezentat de o undă pozitivă rotunjită. Practic, există 2 unde
pozitive, una reprezentând stimularea atriului drept (AD) şi cea de-a doua
stimularea (depolarizarea) atriului stâng (AS), dar viteza de deplasare şi
amplitudinea egală a celor două unde atriale fac ca acestea să contopească
într-o singură undă. Unda P poate fi pozitivă sau negativă.
Geneza undei P – depolarizarea atrială (după Dale Dubin, 1997)
Repolarizarea
atrială nu se observă grafic, unda de repolarizarea fiind ecranată de unda de
depolarizare ventriculară.
SEGMENTUL PR
Stimul
electric ajunge la nivelul nodului atrioventricular, loc unde are loc o
„frânare” a acestuia pentru o perioadă scurtă (cca. 1/10 secunde). Această
pauză electrică şi mecanică este necesară pentru ca sângele să aibă timp să
treacă din atrii în ventricule.
Neexistând
activitate electrică, pe ECG apare o linie izoelectrică (orizontală).
Segmentul PR . Pauza electrică de la nivelul Nodului
atrioventricular
(după Dale Dubin, 1997)
COMPLEXUL
VENTRICULAR
Anatomic,
nodul atrioventricular se continuă cu fasciculul His. Fasciculul His prezintă
un trunchi scurt care se divide în 2 ramuri principale, ramuri care pătrund în
cele două ventricule (ramura dreaptă în VD şi ramura stângă în VS).
Terminaţiile ramurilor fasciculului His ajung la nivelul endocardului unde se
termină în Reţeaua Purkinje, reţea care are rolul de a „ramifica” impusul
electric la masa musculară ventriculară.
Ca
urmare, unda de depolarizare odată ce trece de nodul atrioventricular se
transmite cu o viteză crescută prin trunchiul Fasciculului His şi ramurile sale
spre masa ventriculară (prin reţeaua Purkinje).
Deoarece
stimulul electric determină stimularea unei mase musculare mari, undele grafice
vor prezenta o amplitudine mult crescută faţă de unda P.
Schema Nodului AV, a Fasciculului His şi ramurilor sale
alături de schema Reţelei Purkinje (după Dale Dubin, 1997)
Complexul
ventricular mai este denumit şi Complexul QRS, acesta reprezentând activitatea
electrică (depolarizarea) ventriculară.
Complexul
ventricular (QRS) este format din 3 unde Q, R şi S.
Aspectul Complexului
ventricular (QRS)
(după Dale Dubin, 1997)
În
privinţa complexului ventricular trebuie făcute câteva precizări:
Unda
Q este prima undă NEGATIVĂ a complexului ventricular. De multe ori această undă are dimensiuni
reduse putând chiar să nu se observe.
Unda
Q este o undă negativă. NU există undă Q pozitivă. Dacă prima undă a complexului
ventricular este pozitivă, aceasta este unda R.
Prima
undă POZITIVĂ este reprezentată de unda
R. Aceasta este doar POZITIVĂ. Dacă complexul ventricular prezintă doar o
singură undă adâncă, negativă, aceasta este denumită undă QS.
După
unda R urmează o undă NEGATIVĂ, denumită
unda S. Lipsa undei S ca şi a undei Q
poate fi fiziologică (nu e un semn patologic).
Datorită
acestor particularităţi la care se adaugă şi altele legate de specie,
particularităţi pe care le vom prezenta în continuare am considerat ca oportună
denumirea complexului QRS ca şi Complex ventricular, acesta putând fi pozitiv
sau negativ.
SEGMENTUL ST
După
depolarizarea masei ventriculare apare o pauză, timp în care are loc contracţia
masei musculare ventriculare. Această pauză se traduce electrocardiografic
printr-o linişte electrică – linie izoelectrică („nici pozitivă nici negativă”).
Pauza electrică ce urmează complexului ventricular
este tradusă printr-o linie izoelectrică ST
(după Dale Dubin, 1997)
UNDA T
După
această pauză urmează repolarizarea ventriculară tradusă printr-o undă pozitivă
sau negativă (în funcţie de specie), undă ce
este denumită Unda T.
Unda
T este urmată de o pauză electrică ce corespunde diastolei generale (atriale şi
ventriculare), electrocardiografic fiind reprezentată de o linie izoelectrică
TP (după care urmează o nouă undă P).
UNDE, SEGMENTE,
INTERVALE
Am
observat că activitatea electrică atrială sau ventriculară este exprimată
grafic prin prezenţa unor UNDE. Distanţa dintre două unde, ce corespunde unor
pauze electrice fiziologice, poartă denumirea de SEGMENTE. Dar activitatea electromecanică cardiacă este alcătuită
din INTERVALE electrice, intervalul
fiind reprezentat de asocierea unei (sau unor) unde cu un segment.
Componentele
ECG sunt:
UNDA
P – reprezintă depolarizarea atrială.
SEGMENTUL PR – pauza electrică determinată de nodul
atrioventricular
INTERVALUL
P – R se calculează de la începutul undei P şi până la începutul complexului
ventricular şi reprezintă activitatea atrială.
COMPLEXUL VENTRICULAR reprezintă depolarizarea
ventriculară şi se calculează de la începutul primei unde (Q sau R) şi până la
sfârşitul ultimei unde (R sau S).
SEGMENTUL
ST şi UNDA T reprezintă repolarizarea ventriculară
INTERVALUL
Q – T se calculează de la începutul complexului ventricular până la sfârşitul
undei T şi reprezintă activitatea electrică ventriculară.
INTERVALUL
P – T se calculează de la începutul undei P şi până la sfârşitul undei T şi
reprezintă activitatea electrică cardiacă.
SEGMENTUL
TP se încadrează între sfârşitul undei T şi
începutul undei P ulterioare; reprezintă diastola generală.
INTERVALUL
R – R sau P – P este distanţa între două unde R (sau P) succesive şi reprezintă
un ciclu cardiac complet. Cu ajutorul acestui interval se calculează frecvenţa
cardiacă.
Din
cele enumerate mai sus se observă următoarele:
-
undele sunt intitulate standard
prin literele P, Q, R, S şi T;
- segmentele sunt denumite de cele 2
unde care le delimitează PR, QR, TP; literele sunt scrise alăturat;
- intervalele cuprind o undă şi un
segment (sau mai multe unde sau segmente – ex. intervalul R – R); intervalele
sunt reprezentate de 2 litere (undele care le delimitează) despărţite printr-o
cratimă: P – R; Q – T; P – T; R – R.
Electrocardiograma
este o simplă curbă grafică care prezintă deflexiuni pozitive şi negative.
Această curbă grafică este înregistrată într-un sistem bidimensional; undele
prezintă amplitudine şi durată iar
intervalele şi segmentele numai durată.
TIPURILE
ELECTROCARDIOGRAFICE
Electrocardiograma
este formată din unde, segmente şi intervale, denumirea acestora fiind identică
la om şi la animale: P, Q, R, S, T.
Electrocardiograma
„clasică” prezintă undele P şi T pozitive şi complexul ventricular format
dintr-o undă Q şi S negative şi cu amplitudine redusă şi o undă R pozitivă cu
amplitudine mare. Această electrocardiogramă este caracteristică omului dar şi
câinelui, pisicii, animalelor de laborator (şobolani, iepuri, cobai ş.a.).
Acest
tip electrocardiografic în care complexul ventricular este pozitiv (predominant
pozitiv) mai este denumit şi tipul electrocardiografic A.
Alături
de acest tip mai există animale care prezintă complexul ventricular predominant negativ „în oglindă” faţă de
tipul A. Această grupă ECG este intitulată grupa B şi apare la: cabaline, bovine, ovine, suine ş.a. Repetăm faptul
că nu se poate vorbi de complex QRS negativ ci doar de complex ventricular
negativ.
ECG tip A (Câine). Complexul ventricular (QRS) este
pozitiv.
(la câine unda T negativă este fiziologică)
ECG tip B (cabaline). Unda P şi T sunt pozitive
iar complexul ventricular (simbolul) este negativ
VALORILE
COMPONENTELOR ECG
Câine (21)
Frecvenţa cardiacă
70 – 160/min. la câinii din
rasele de talie mare
Până la 180/min. la câinii
din rasele de talie mică
Până la 220/min. la pui
Ritmul cardiac
1.
Ritm sinusal (fiziologic, regulat)
2.
Aritmie sinusală (respiratorie şi
non-respiratorie)
3.
Ritmul rătăcitor (Wandering
pacemaker)
Durata/Amplitudinea
componentelor ECG (derivaţia D2)
Unda
P Durata – max. 0,04
sec
Amplitudinea –
max. 0,4 mV
Intervalul
P – R Durata 0,06 – 0,13 sec
Complexul
QRS Durata
max. 0,05 sec la câinii din rasele de talie mică/medie
max. 0,06 sec. la câinii din rasele de talie mare
Amplitudinea undei R©
max. 2,5
mV la câinii din rasele de talie mică/medie
max. 3,0
mV la câinii din rasele de talie mare
Segmentul ST
Izoelectric (orizontal) fără subdenivelări (max. 0,2 mV) sau
supradenivelări (max. 0,15 mV)
Unda
T Poate fi negativă,
pozitivă sau bifazică
Amplitudinea –
max. ¼ din înălţimea undei R
Intervalul
Q – T Durata între 0,15 şi 0,25 sec
– la frecvenţa cardiacă normală
Tahicardia
scurtează durata şi vice versa.
Axul
electric (în plan frontal) între
400 şi 1000
Derivaţiile precordiale
CV5RL
(rV2): unda T pozitivă
CV6LL
(V2): unda S de până la 0,8 mV; unda R nu mai mare de 2,5 mV.
CV6LU
(V4): unda S nu mai mare de 0,7 mV iar unda R de până la 3,0 mV
V10:
complexul ventricular – negativ cu excepţia rasei Chihuahua.
Pisică (21)
Frecvenţa cardiacă: între 160 şi 240/min cu media de 197/min.
Ritmul cardiac
Ritm sinusal
Tahicardie sinusală
(fiziologică, ca reacţie la stresul de examinare)
Durata/Amplitudinea
componentelor ECG (derivaţia D2)
Unda
P Durata: max. 0,04
sec
Amplitudinea:
max. 0,2 mV
Intervalul
P – R Durata: 0,05 – 0,09 sec.
Complexul
QRS Durata: max. 0,04 sec.
Amplitudinea
undei R: max. 0,9 mV
Segmentul
ST Izoelectric, fără deflexiuni
pozitive sau negative
Unda
T Poate fi negativă,
pozitivă (frecvent) sau bifazică.
Amplitudinea maximă 0,3 mV.
ALTE SPECII (9)
În
această lucrare vom prezenta valorile componentelor ECG la vacă, cal, dihor
ş.a. oferite de Edwards N. Joel (Cornell University).
Frecvenţa cardiacă (bătăi/min)
Dihor
de casă 180 – 240
Cabaline 26 – 50
Cai talie mică
(Miniature horse) 40
– 70
Ponei 35
– 40
Bovine 30 – 50
Ovine 80 – 100
Caprine 90 – 130
Lama 40 – 70
Unda P Durata
(sec.) Amplitudinea (mV)
Dihor
de casă 0,04 0,1
Cabaline 0,20 –
Bovine 0,10
–
Intervalul P – R Durata
(sec.)
Dihor
de casă 0,04 – 0,06
Cabaline 0,22 – 0,56
Bovine 0,16 –
0,30
Complexul
QRS Durata (sec.) Amplitudinea (mV)
Dihor
de casă 0,04 (max) 2,5
(max)
Cabaline 0,08 – 0,16 –
Bovine 0,08 – 0,14 –
Intervalul Q – T Durata
(sec.) Dihor de casă 0,10 – 0,018
Cabaline 0,32 – 0,64
Bovine 0,32 – 0,64
Edwards J. N.
recomandă ca în cazul animalelor agitate să se folosească următoarele
tranchilizante:
Specia Substanţa Efecte
Câine Acetilpromazina 0,055 mg/kg i.v. Bradicardie
Pisică Ketamină
HCl
1,1 mg/kg i.v. Tahicardie
Dihor Ketamină HCl 10 – 20
mg/kg i.m. şi Nu modifică
Diazepam
0,25 – 0,5 mg/kg i.m. frecvenţa
Cabaline Xylazină 100 – 200 mg
şi Eventual
uşoară
Butorphanol 5 – 7 mg i.v. bradicardie
Bovine
Adulte Xylazină
100 – 200 mg i.v.
Obişnuit nu
Viţei Xylazină
5 i.v. modifică
F.C.
HÂRTIA
ELECTROCARDIOGRAFICĂ
Electrocardiograma
este înregistrată pe o hârtie milimetrică, cele mai mici diviziuni ale hârtiei
ECG fiind reprezentate de pătrăţelele de 1 mm.
După
fiecare al cincilea pătrăţel apare o linie îngroşată, per ansamblu hârtia
electrocardiografică fiind structurată
în pătrate mari cu latura de 5 mm,
pătrate ce conţin 25 de pătrăţele de 1 mm (5 x 5 = 25 de pătrăţele).
Schemă privind alcătuirea hârtiei ECG
Hârtia ECG
Pe
hârtia ECG este înregistrată activitatea electrică cardiacă. Aşa cum am
menţionat anterior, când un stimul electric se deplasează către un electrod,
acesta înregistrează o undă pozitivă, iar când stimulul se îndepărtează de
electrodul înregistrator pe ECG apare o undă negativă.
În
funcţie de intensitatea stimulului electric, undele pot avea o amplitudine mai
mare sau mai mică.
Rezultă
că amplitudinea unei unde se măsoară pe verticală, undele putând avea o mărime
de 1, 2, 3, 4, 5 mm (ş.a.m.d.).
Dacă
axa verticală marchează amplitudinea, axa orizontală ajută la calcularea
duratei componentelor ECG.
În
acest sens trebuie făcută precizarea că electrocardiografele rulează cu viteze
standard de 25 sau 50 mm/sec. Alte viteze de rulare sunt 5 mm/sec (viteză de
monitorizare) sau 100 mm/sec (mai rar).
Aşadar
la o viteză de 25 mm/sec, hârtia ECG va parcurge 25 mm într-o secundă, deci 25
pătrăţele mici sau un pătrat mare.
Dacă
hârtia ECG „curge” cu viteza de 25 mm/sec rezultă că un pătrăţel mic va fi
parcurs în 0,04 secunde.
25
mm……………………1 sec.
1 mm…………………….x sec.
x
= 1/25 = 0,04 secunde.
În
concluzie, dacă o undă se desfăşoară pe parcursul a 2 pătrăţele mici, durata
undei va fi de 0,08 secunde.
Dacă
hârtia ECG rulează cu 50 mm/sec, un
pătrăţel mic va fi egal cu 0,02 secunde.
Până
aici am observat că hârtia ECG este divizată în milimetri pentru a se putea
calcula amplitudinea (voltajul) sau durata undelor, a segmentelor sau
intervalelor.
CURBA ETALON
Electrocardiografele sunt calibrate la anumite
„curbe etalon”. Curba etalon are un rol important, în funcţie de aceasta
putându-se calcula amplitudinea undelor.
Curbele
etalon reprezintă impulsuri electrice
induse de electrocardiograf (sau examinator) cu valoarea de 1 mV. Acest impuls
electric indus de electrocardiograf se exprimă grafic printr-o undă grafică cu
amplitudinea de 10 mm (standard). Alte amplitudini sunt: 1 mV = 5 mm şi 1 mV =
20 mm. Se observă că valoarea standard este de 1 mV = 10 mm, valorile de 5 mm
şi 20 mm reprezentând dublarea sau
reducerea la jumătate a curbei etalon.
Rezultă
că dacă 1 mV = 10 mm atunci 1 mm (pe verticală) = 0,1 mV şi o undă care ar
avea de exemplu amplitudinea de 7 mm
amplitudinea ei va fi de 0,7 mV/mm.
Curba etalon; prima de la stânga la dreapta = 10 mm,
iar a II-a = 5 mm. (ECG cabaline)
De
ce este necesar ca această curbă etalon să se schimbe la 5 sau 20 mm ?
Dacă
amplitudinea traseului ECG este prea mare sau dacă traseele ECC se suprapun (în
cazul electrocardiogramelor cu mai multe înregistrări simultane) atunci se
reduce amplitudinea milivoltului la 5 mm. Şi invers, dacă amplitudinea undelor
este prea mică, pentru o vizualizare şi examinare mai bună se amplifică unda
etalon de la 10 la 20 mm/milivolt.
Reducerea amplitudinii milivoltului de la 10 mm la 5 mm
(a doua jumătate a traseului ECG). În acest caz (jumătatea
din stânga) undele depăşeau limitele superioare şi inferioare ale hârtiei ECG
faptul impunând reducerea amplitudinii.
În acest caz (ECG cabaline), traseul ECG fiind
înregistrat prea jos
şi complexul ventricular
depăşind limita inferioară a fost necesară reducerea
amplitudinii pentru a se putea realiza măsurarea
amplitudinii undelor ECG.
Se
observă faptul că unda etalon apare fie
ca o curbă de tip paralipipedic, fie
este inscripţionată automat în partea superioară a traseului ECG. Cunoaşterea
amplitudinii curbei etalon este importantă pentru calcularea amplitudinii
undelor şi diagnosticul măririlor de volum ale cavităţilor cardiace.
Atenţie ! curba etalon este foarte importantă, nereprezentarea acesteia pe electrocardiogramă putând determina erori
grave de diagnostic. Astfel, schimbarea curbei etalon la 5 mm (sau chiar mai
puţin, în cazul electrocardiografelor cu reglare manuală) fără a fi menţionată
pe electrocardiogramă indică un microvoltaj al traseului ECG, acesta întâlnindu-se în revărsatele cavitare, în
edeme generalizate sau în distrofiile miocardice severe.
Calcularea valorilor componentelor ECG
Electrocardiograma
prezintă unde, segmente şi intervale. La acestea se calculează durata şi amplitudinea undelor (segmentele sunt „linii”
dintre două unde aşa că nu au decât durată). Durata (sec.) se calculează pe
orizontală şi amplitudinea (milivolţi –
mV) pe verticală. Pentru durată trebuie să cunoaştem viteza de rulare a
hârtiei, 25 sau 50 mm/sec, iar pentru amplitudine trebuie să ştim amplitudinea
milivoltului (curba etalon), 1 mV = 10, 5 sau 20 mm.
Durata unei unde se calculează de la începutul undei până la sfârşitul
acesteia iar calculul se bazează pe numărul de pătrăţele mici care cuprind unda respectivă. Astfel, la o
viteză de rulare a hârtiei de 25 mm/sec, un pătrăţel mic (= 1 mm) are valoarea
de 0,04 sec.
La
viteza de rulare a hârtiei de 50 mm/sec, un pătrăţel de 1 mm are valoarea de
0,02 mm/sec.
Calcularea duratei componentelor ECG
La viteza de rulare a hârtiei de 25 mm/s, un pătrăţel mic are durata de 0,04 sec.
În acest caz unda
P are durata de 0,12 sec, segmentul PR =
0,20 sec
iar complexul ventricular 0,08 sec. (ECG de cal)
Amplitudinea undelor ECG se calculează în funcţie de curba etalon. Astfel, dacă
curba etalon este de 1 mV = 10 mm, o undă cu amplitudinea de 20 mm va avea 2
mV.
Calcularea amplitudinii undelor ECG
Curba etalon 1 mV = 10 mm.
În acest caz complexul QRS = 15 mm (15 pătrăţele
mici/înălţime)
rezultă că amplitudinea complexului QRS este de 1,5 mV.
(ECG câine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu