Electrocardiografie Veterinara: Ritmurile Rapide

Pagina principală

RITMURILE RAPIDE

Tahicardie sinusală

Tahicardie atrială şi nodală

Tahicardie atrială cu bloc

Tahicardie ventriculară

Fibrilaţie atrială

Flutter atrial

Fibrilaţie ventriculară

Flutter ventricular

Ritmurile rapide pot fi regulate sau neregulate dar toate prezintă fenomene ce survin rapid (7).

Ritmurile rapide se recunosc clinic uşor, problema constituind-o stabilirea locului de origine, a duratei şi a cunoaşterii şi prevenirii complicaţiilor acestor aritmii.

TAHICARDIA SINUSALĂ

Tahicardia sinusală este o tulburare de ritm caracterizată prin creşterea frecvenţei cardiace, în ritm sinusal, peste limitele fiziologice speciei.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Electrocardiograma are aspect normal (P – QRS –T)

2. Frecvenţa complexelor cardiace este crescută

3. Complexele P – QRS – T nu apar la distanţă perfect egală la toate complexele cardiace (criteriu de diagnostic diferenţial faţă de Tahicardia atrială).

Tahicardie sinusală post efort la cabaline (sus; 75/min)

Jos: aspectul ECG înainte de efort (50/min).

OBSERVAŢII

Tahicardia sinusală este o aritmie comună care apare în situaţii fiziologice şi patologice: efort, febră, hipotensiune arterială, hipertiroidism, insuficienţă cardiacă, durere, şoc, administrarea de medicamente (atropină, teofilină, catecolamine, vasodilatatoare ş.a.).

TAHICARDIA ATRIALĂ ŞI NODALĂ

Tahicardiile sunt tulburări de ritm cu alură rapidă care pot evolua paroxistic (apar şi se opresc brusc) sau permanent. Atât tahicardia atrială cât şi cea nodală îşi au originea într-un focar ectopic atrial sau nodal.

Datorită faptului că alura rapidă nu permite în multe cazuri decelarea undei P, aceste două aritmii sunt denumite şi Tahicardie (paroxistică) supraventriculară, aceasta cu atât mai mult cu cât etiopatogeneza şi terapia celor două aritmii este asemănătoare.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Complexele QRS – T au aspect normal.

2. Frecvenţa complexelor este mult superioară valorilor normale speciei.

3. În Tahicardia atrială se pot vizualiza undele P, de multe ori acestea fiind suprapuse pe unda T anterioară.

4. În Tahicardia nodală nu se pot vizualiza undele P.

5. Faţă de Tahicardia sinusală, complexele cardiace apar la intervale perfect egale.

Tahicardie atrială la câine (250/min)

Frecvenţa complexelor cardiace este mare, se vizualizează undele P iar complexele QRS-T sunt normale. (Stânga = 25 mm/sec; Dreapta = 50 mm/sec.).

Tahicardie supraventriculară (300/min)

Undele P nu se pot vizualiza

Tahicardie supraventriculară (atrială) la viţel

Viţel cu vârsta de 10-14 zile şi sindrom diareic neonatal.

Undele P sunt suprapuse pe undele T anterioare (25 mm/sec. 1 mV=10 mm)

Tahicardie nodală (150/min)

Frecvenţa ventriculară se încadrează în limitele normale speciei (câine) dar pentru originea nodală a impulsurilor frecvenţa este net superioară.

Undele P apar fie negative înaintea complexelor QRS – T fie suprapuse peste QRS.

TAHICARDIA ATRIALĂ CU BLOC

Această aritmie se caracterizează printr-o frecvenţă mare a undelor P (stimulare atrială) dar numai unele unde P se transmit prin nodul atrioventricular la ventricule.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Complexele QRS – T au aspect normal.

2. Există mai multe unde P distincte şi cu frecvenţă crescută.

3. Fiecare complex QRS – T este precedat de o undă P, intervalul P-Q fiind egal la fiecare complex QRS – T.

Tahicardie paroxistică atrială cu bloc

Undele P au o frecvenţă de 214/min iar complexele QRS – T au o frecvenţă de 65/min.

Intervalul Q – T la fiecare complex QRS – T este egal.

TAHICARDIA VENTRICULARĂ

Tahicardia ventriculară (T.V.) este o aritmie care ia naştere dintr-un focar ectopic ventricular, focar ce emite stimuli cu o frecvenţă crescută.

T.V. poate evolua paroxistic sau permanent.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Prezenţa de complexe QRS – T cu aspect bizar.

2. Criza de T.V. presupune existenţa a cel puţin 3 complexe QRS – T de origine ventriculară (aspect bizar), practic prezenţa a cel puţin 3 ESV concomitente (în salve).

Tahicardie ventriculară paroxistică

3. Cu toate că atriile se depolarizează, undele P nu pot fi vizualizate.

4. Câteodată un stimul atrial reuşeşte să străbată nodul atrioventricular şi să urmeze căile de conducere normale, pe ECG apărând un complex P – QRS – T cu aspect normal. Acest complex poartă denumirea de „bătaie de captură”.

5. Când nodul atrioventricular este stimulat de o depolarizare atrială de origine superioară (în cursul unui episod de T.V.) impulsul începe să urmeze calea normală a trunchiului şi a ramurilor fasciculului His. Rezultă un complex QRS în aparenţă normal. Acest complex poartă denumirea de „Fuziune”.

6. Prezenţa bătăilor de captură şi a fuziunilor confirmă diagnosticul de T.V. (7, 8).

Bătaie de captură

Complex cardiac (P – QRS – T) cu aspect normal.

Fuziune.

Aspect intermediar între un complex cardiac normal şi o ESV

OBSERVAŢII

T.V. are o semnificaţie clinică gravă, aritmia fiind urmarea unor cardiopatii severe: cardiomiopatie dilatativă severă, infarctul miocardic. T.V. mai poate fi urmarea unor infecţii severe (frecvent piometru) aceasta evoluând adesea sub formă de crize paroxistice. Orice situaţie observată (paroxistică cu salve scurte sau lungi sau T.V. permanentă) impune tratamentul de urgenţă.

TORSADA VÂRFURILOR

Torsada vârfurilor (Torsades de pointes) este o formă de TV în care apare o alternanţă de perioade cu unde ample cu perioade cu unde foarte mici, creşterea şi descreşterea făcându-se progresiv. Aspectul traseului seamănă foarte mult cu conturul unei panglici moderat răsucite în jurul axului său longitudinal.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Prelungirea intervalului Q – T.

2. Aspectul fusiform al traseului ECG.

Torsada vârfurilor.

Alături de aspectul fusiform al doilea criteriu

îl constituie alungirea intervalului Q – T (* undele T)

FIBRILAŢIA ATRIALĂ

Fibrilaţia atrială poate evolua cu frecvenţă ventriculară normală, scăzută sau crescută, ultima situaţie fiind şi motivul pentru care această aritmie este încadrată şi în această grupă. Datorită faptului că aritmia a fost încadrată şi în Ritmul variabil nu va mai fi descrisă şi la Ritmurile rapide.

FLUTTER ATRIAL

Flutterul atrial ia naştere într-un focar ectopic atrial.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Undele P se succed cu o frecvenţă crescută (250 – 300/min).

2. Fiecare undă P este identică cu următoarea (figura 76).

3. Deoarece ventriculele sunt stimulate „din întâmplare” aspectul general constă din complexe QRS-T cu aspect normal precedate de mai multe unde P.

Flutter atrial

Frecvenţa undelor P (F) este de 300/min iar blocul este de 3:1

(3 unde P pentru un complex QRS-T)

OBSERVAŢII

Diagnosticul diferenţial faţă de blocul atrioventricular de gradul II constă din faptul că undele P au o frecvenţă foarte mare (250 – 300/min.).

Diagnosticul diferenţial faţă de blocul atrioventricular total = intervalul P – R (în cazul undelor P care determină stimulare ventriculară) este acelaşi la toate complexele P – QRS – T.

Diagnosticul diferenţial faţă de Tahicardia atrială cu bloc (foarte rară în medicina veterinară): între undele P traseul nu se întoarce la linia izoelectrică; în Flutter-ul atrial aspectul este de „dinţi de ferăstrău”.

Flutter-ul atrial apare foarte rar la animale.

FLUTTER VENTRICULAR

Flutter – ul ventricular este o aritmie ventriculară în care focarul ectopic se descarcă cu o frecvenţă foarte mare + 200/min.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Electrocardiograma are un aspect sinusoidal.

2. Undele au o frecvenţă foarte mare de peste 200/min.

Flutter ventricular

OBSERVAŢII

Ventriculele se contractă cu o frecvenţă de peste 200/min (+ 3 bătăi/sec). În această situaţie ventriculele „bat în gol”. Totodată, crescând frecvenţa ventriculară scade diastola acest fapt determinând reducerea umplerii coronarelor cu sânge. Scăderea umplerii coronarelor alături de creşterea efortului inimii determină acidoză locală şi ischemie fapt ce duce cel mai adesea la fibrilaţie ventriculară şi tot ce reprezintă această aritmie ventriculară.

FIBRILAŢIA VENTRICULARĂ

Fibrilaţia ventriculară (Fi.V.) este urmarea stimulării ventriculare consecutiv descărcării mai multor focare ectopice; fiecare focar emite stimuli cu frecvenţă proprie.

Datorită faptului că focarele ectopice emit stimuli în acelaşi timp, fiecare dintre aceştia stimulează numai o mică porţiune a ventriculelor. Acest fapt determină secuse neregulate ale ventriculelor. Aceste secuse haotice mai poartă denumirea de „mişcări vermiculare” iar ventriculele în ansamblu nu mai au rolul de pompă cardiacă.

DIAGNOSTICUL ECG

1. Traseul ECG nu mai are aspect regulat fiind caracterizat printr-o succesiune de unde de amplitudine diferită.

2. Nu se pot identifica undele QRS sau T.