Blocurile atrioventriculare

Pagina principală

BLOCURILE  ATRIOVENTRICULARE

Blocurile atrioventriculare se produc la nivelul nodului atrioventricular şi  în funcţie de localizarea şi profunzimea leziunii aceste blocuri pot fi blocuri atrioventriculare de gradul I, II şi III.

BLOCUL  ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL   I

Blocul atrioventricular de gradul I constă din întârzierea trecerii impulsului electric prin nodul atrioventricular.

DIAGNOSTICUL   ECG

1.            Morfologia undelor P – QRS – T este normală.

2.            Durata intervalului P – R este crescută peste durata normală speciei.

  

Bloc AV grd. I la câine

Durata intervalului P – R = 0,16 sec. (N. = 0,06 – 0,13 sec.)

Bloc AV grd. I la viţel nou-născut

P = undele P; După al IX-lea complex cardiac

apare o undă P neurmată de complex QRS-T (bloc AV de grd. II)

OBSERVAŢII

Creşterea duratei intervalului P – R se face pe baza creşterii segmentului ST. Această aritmie este urmarea ischemiei nodului atrioventricular dar poate fi indusă şi de creşterea tonusului parasimpatic.

La unele specii de animale (cabaline, bovine) blocul AV de grd. I  poate să nu aibă semnificaţii patologice cu condiţia să nu mai existe şi alte manifestări cardiace (clinice, ECG etc.) (14).

BLOCUL  ATRIOVENTRICULAR  DE GRD. II

(MOBITZ   II)

În blocul atrioventricular de gradul II sunt necesare 2 sau mai multe impulsuri atriale pentru a declanşa un răspuns ventricular. În funcţie de câte unde P preced un complex ventricular blocul AV de grd. II poate fi 2:1, 3:1 etc.

DIAGNOSTICUL  ECG

1.            Morfologia undelor ECG este normală.

2.            Complexele QRS – T sunt precedate de 2 sau 3 unde P cu morfologie normală.

3.            Durata intervalului P – R este egală la toate complexele ventriculare (fiecare complex ventricular este precedat de o undă P aflată la aceeaşi distanţă în toate situaţiile).

Bloc AV grd. II la câine

- existenţa a 2 unde P care preced un complex QRS - T

Bloc AV grd. II la cal (3:1)

OBSERVAŢII

Diagnosticul diferenţial faţă de blocul atrioventricular de grd. III (disociaţia atrioventriculară) constă din faptul că între QRS – T şi unda P care îl precede există mereu aceeaşi distanţă (intervalul P – R este egal la toate complexele ventriculare). Diagnosticul diferenţial faţă de tahicardia atrială cu bloc se face pe baza frecvenţei undelor P (în blocul AV de gradul II frecvenţa undelor P se încadrează în limitele normale speciei).

Acest tip de bloc mai este denumită şi blocul AV de grd. II tip. Mobitz II.

PERIOADA  WENCKEBACH

(MOBITZ  I)

Perioada Wenckebach  sau blocul AV de gradul II tip Mobitz 1 se caracterizează prin prelungirea progresivă a intervalului P – R până în momentul când o undă P nu mai este urmată de un complex ventricular.

DIAGNOSTICUL  ECG

1.            Distanţa dintre unda P şi QRS (intervalul P – R) creşte progresiv.

2.            După o astfel de perioadă apare o undă P neurmată de QRS – T.

3.            Unda P următoare are un segment PR scurt (normal).

  

Bloc AV grd. II tip Mobitz I

Se observă existenţa periodică a 2 unde P care preced un QRS – T. A IV steluţă reprezintă o undă P suprapusă pe unda T anterioară. Intervalele P – R se alungesc treptat de la un complex ventricular la altul (în partea II-a a traseului ECG = bloc AV tip Mobitz II)

OBSERVAŢII

Cele 2 tipuri de bloc AV evoluează adesea separat, tipul Mobitz II fiind observat mai frecvent în clinică. Blocurile AV de tip II pot evolua permanent sau intermitent. Indiferent de forma evolutivă blocul AV de grd. II. are o semnificaţie gravă.

  

BLOCUL  ATRIOVENTRICULAR   DE GRD.  III

Blocul complet sau Disociaţia atrioventriculară

În blocul AV de gradul III nici unul din impulsurile sinusale nu stimulează ventriculele. În această situaţie atriile se contractă independent de ventricule, atriile cu frecvenţa proprie iar ventriculele cu o frecvenţă mult mai mică.

DIAGNOSTICUL   ECG

1.            Undele P au o morfologie normală şi apar la distanţă fixă şi cu frecvenţa normală speciei.

2.            Complexele ventriculare au o morfologie normală, apar la intervale fixe şi cu frecvenţă mult scăzută.

3.            Nu se observă nici o corelaţie între undele P şi complexele QRS – T.

Bloc AV de grd. III (complet)

Bloc AV de grd. III cu QRS-T de tip ventricular

OBSERVAŢII

Blocul atrioventricular de gradul III se manifestă ascultatoriu prin bradicardie iar prognosticul este grav deoarece degenerează frecvent spre ritm idioventricular. În funcţie de locul unde are loc întreruperea transmiterii impulsului prin nodul atrioventricular, complexele  QRS – T pot avea aspect normal sau anormal (de tip „ventricular”). Se poate vorbi în această situaţie de ritm nodal (aspectul QRS – T normal) sau ritm ventricular (QRS – T cu aspect „ventricular” de tip „ESV”)(7).

Când frecvenţa ventriculară este foarte scăzută iar clinic apar semnele insuficienţei cardiace se impune implantarea unui pacemaker cardiac.

Implantarea de pacemaker la un câine, Ciobănesc german cu bloc AV total

Linia verticală dinaintea complexului ventricular = stimulul electric indus de pacemaker