BLOCURILE
ATRIOVENTRICULARE
Blocurile
atrioventriculare se produc la nivelul nodului atrioventricular şi în funcţie de localizarea şi profunzimea
leziunii aceste blocuri pot fi blocuri atrioventriculare de gradul I, II şi
III.
BLOCUL
ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I
Blocul
atrioventricular de gradul I constă din întârzierea trecerii impulsului
electric prin nodul atrioventricular.
DIAGNOSTICUL ECG
1.
Morfologia undelor P – QRS – T
este normală.
2.
Durata intervalului P – R este
crescută peste durata normală speciei.
Bloc AV grd. I la câine
Durata intervalului P – R = 0,16 sec. (N. = 0,06 – 0,13
sec.)
Bloc AV grd. I la viţel nou-născut
P = undele P; După al IX-lea complex cardiac
apare o undă P neurmată de complex QRS-T (bloc AV de grd.
II)
OBSERVAŢII
Creşterea
duratei intervalului P – R se face pe baza creşterii segmentului ST. Această
aritmie este urmarea ischemiei nodului atrioventricular dar poate fi indusă şi
de creşterea tonusului parasimpatic.
La
unele specii de animale (cabaline, bovine) blocul AV de grd. I poate să nu aibă semnificaţii patologice cu
condiţia să nu mai existe şi alte manifestări cardiace (clinice, ECG etc.)
(14).
BLOCUL
ATRIOVENTRICULAR DE GRD. II
(MOBITZ II)
În
blocul atrioventricular de gradul II sunt necesare 2 sau mai multe impulsuri
atriale pentru a declanşa un răspuns ventricular. În funcţie de câte unde P
preced un complex ventricular blocul AV de grd. II poate fi 2:1, 3:1 etc.
DIAGNOSTICUL ECG
1.
Morfologia undelor ECG este
normală.
2.
Complexele QRS – T sunt precedate
de 2 sau 3 unde P cu morfologie normală.
3.
Durata intervalului P – R este
egală la toate complexele ventriculare (fiecare complex ventricular este
precedat de o undă P aflată la aceeaşi distanţă în toate situaţiile).
Bloc AV grd. II la câine
- existenţa a 2 unde P care preced un complex QRS - T
Bloc AV grd. II la cal (3:1)
OBSERVAŢII
Diagnosticul
diferenţial faţă de blocul atrioventricular de grd. III (disociaţia
atrioventriculară) constă din faptul că între QRS – T şi unda P care îl precede
există mereu aceeaşi distanţă (intervalul P – R este egal la toate complexele
ventriculare). Diagnosticul diferenţial faţă de tahicardia atrială cu bloc se
face pe baza frecvenţei undelor P (în blocul AV de gradul II frecvenţa undelor
P se încadrează în limitele normale speciei).
Acest
tip de bloc mai este denumită şi blocul AV de grd. II tip. Mobitz II.
PERIOADA
WENCKEBACH
(MOBITZ I)
Perioada
Wenckebach sau blocul AV de gradul II
tip Mobitz 1 se caracterizează prin prelungirea progresivă a intervalului P – R
până în momentul când o undă P nu mai este urmată de un complex ventricular.
DIAGNOSTICUL ECG
1.
Distanţa dintre unda P şi QRS (intervalul
P – R) creşte progresiv.
2.
După o astfel de perioadă apare o
undă P neurmată de QRS – T.
3.
Unda P următoare are un segment PR
scurt (normal).
Bloc AV grd. II tip Mobitz I
Se observă existenţa periodică a 2 unde P care preced un
QRS – T. A IV steluţă reprezintă o undă P suprapusă pe unda T anterioară.
Intervalele P – R se alungesc treptat de la un complex ventricular la altul (în
partea II-a a traseului ECG = bloc AV tip Mobitz II)
OBSERVAŢII
Cele
2 tipuri de bloc AV evoluează adesea separat, tipul Mobitz II fiind observat
mai frecvent în clinică. Blocurile AV de tip II pot evolua permanent sau
intermitent. Indiferent de forma evolutivă blocul AV de grd. II. are o
semnificaţie gravă.
BLOCUL
ATRIOVENTRICULAR DE GRD. III
Blocul complet sau Disociaţia atrioventriculară
În
blocul AV de gradul III nici unul din impulsurile sinusale nu stimulează
ventriculele. În această situaţie atriile se contractă independent de
ventricule, atriile cu frecvenţa proprie iar ventriculele cu o frecvenţă mult
mai mică.
DIAGNOSTICUL ECG
1.
Undele P au o morfologie normală
şi apar la distanţă fixă şi cu frecvenţa normală speciei.
2.
Complexele ventriculare au o
morfologie normală, apar la intervale fixe şi cu frecvenţă mult scăzută.
3.
Nu se observă nici o corelaţie
între undele P şi complexele QRS – T.
Bloc AV de grd. III (complet)
Bloc AV de grd. III cu QRS-T de tip ventricular
OBSERVAŢII
Blocul
atrioventricular de gradul III se manifestă ascultatoriu prin bradicardie iar
prognosticul este grav deoarece degenerează frecvent spre ritm idioventricular.
În funcţie de locul unde are loc întreruperea transmiterii impulsului prin
nodul atrioventricular, complexele QRS –
T pot avea aspect normal sau anormal (de tip „ventricular”). Se poate vorbi în
această situaţie de ritm nodal (aspectul QRS – T normal) sau ritm ventricular
(QRS – T cu aspect „ventricular” de tip „ESV”)(7).
Când
frecvenţa ventriculară este foarte scăzută iar clinic apar semnele
insuficienţei cardiace se impune implantarea unui pacemaker cardiac.
Implantarea de pacemaker la un câine, Ciobănesc german cu
bloc AV total
Linia verticală dinaintea complexului ventricular =
stimulul electric indus de pacemaker
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu