Înainte
de a începe interpretarea electrocardiogramei (ECG) se verifică existenţa pe
traseul ECG a datelor privind derivaţiile, existenţa curbei etalon şi a vitezei
de rulare a hârtiei. În cele mai multe cazuri, electrocardiografele imprimă automat aceste date dar mai există
situaţii când este necesară trecerea de către examinator a acestor date de
bază.
Citirea
unei electrocardiograme impune parcurgerea a 5 paşi:
1.
FRECVENŢA
2.
RITMUL
3.
AXUL
4.
MODIFICĂRILE DE
VOLUM
5. PATOLOGIE DIVERSĂ (infarct miocardic, diselectrolitemii
şi dezechilibre acido-bazice ş.a.).
1. FRECVENŢA
Determinarea
frecvenţei este primul pas în citirea unei electrocardiograme, aceasta
exprimându-se prin cicli pe minut.
Valorile
frecvenţei cardiace sunt (cicli/min.)(9, 21):
Câine 70
– 160/min. la câinii din rasele de talie mare
Până
la 180/min. la câinii din rasele de talie mică
Până
la 220/min. la pui
Pisică Între 160
şi 240/min cu media de 197/min.
Cabaline 26 –
50
Cai talie mică
(Miniature horse) 40
– 70
Ponei 35
– 40
Bovine 30
– 50
Ovine 80
– 100
Caprine 90
– 130
Dihor de casă 180
– 240
Lama 40 – 70
În
stare normală, frecvenţa cardiacă este determinată de activitatea nodului
sinusal. Nodul sinusal este plasat în peretele atriului drept şi este pacemakerul
normal al inimii.
Creşterea
frecvenţei activităţii nodului sinusal determină tahicardie sinusală iar
scăderea acesteia – bradicardie sinusală.
Când
activitatea nodului sinusal este blocată, alte regiuni ale inimii preiau activitatea de conducere a inimii. Aceşti noi
pacemakeri sunt: nodul atrioventricular,
fasciculul His şi reţeaua Purkinje. Fiecare dintre aceşti pacemakeri au
frecvenţă inferioară etajului superior. Astfel, în cazul blocării activităţii
nodului sinusal, comanda inimii este preluată de nodul atrioventricular (nodul
AV), acesta având o frecvenţă inferioară nodului sinusal. La fel, dacă şi
activitatea nodului AV este blocată rolul de comandă îl preia fasciculul His
(cu frecvenţă inferioară nodului AV), Reţeaua Purkinje şi la nevoie chiar
fibrele miocardice.
În
concluzie, pacemakerul principal al inimii este nodul sinusal toţi ceilalţi
fiind secundari (ectopici).
În
cazul încetării activităţii nodului sinusal, activitatea este preluată de nodul
AV dar sunt situaţii când comanda este preluată de un focar ectopic de la
nivelul atriilor. Aceste focare au o frecvenţă apropiată de cea a nodului
siusal dar în situaţiile de urgenţă aceste focare ectopice atriale încep să se
descarce brusc cu o frecvenţă foarte rapidă de peste 150 –200 cicli/min (la
câine) – tahicardie atrială (diferenţa dintre tahicardia sinusală şi cea
atrială va fi prezentată la capitolul – Aritmii).
Determinarea frecvenţei
cardiace se poate realiza prin următoarele metode:
1.
Determinarea numărului de complexe
cardiace într-un interval de 6 secunde.
2.
Aprecierea rapidă a frecvenţei
cardiace (metoda Dale Dubin).
3.
Utilizarea riglei de calcul sau a
tabelelor de calcul.
- Determinarea
numărului de complexe cardiace într-un interval de 6 secunde
Hârtia
electrocardiografică este caroiată în pătrăţele de 1 mm. 25 de pătrăţele mici
formează un pătrat mare cu latura de 5 mm. Hârtia ECG este marcată la nivel
superior sau inferior, printr-un indice după 5 pătrate mari; respectiv un
indice la 25 mm (5 pătrate mari de 5 mm = 25 mm). Aşadar, la o rulare a hârtiei
ECG cu 25 mm/sec rezultă că fiecare
indice corespunde unei secunde.
Pentru
a afla frecvenţa cardiacă numărăm complexele
cardiace (P- QRS – T) care se află într-un interval de 6 secunde,
numărul aflat înmulţindu-l cu 10 (6 secunde x 10 = 60 de secunde = 1 minut) şi
aflăm frecvenţa cardiacă/minut.
Aspectul hârtiei ECG
În partea superioară a hârtiei avem câte un indice
(redus) după fiecare 5 pătrăţele (1
secundă – la viteza de 25 mm/sec). În cazul vitezei de rulare de 50 mm/sec., o
secundă corespunde la 2 indici (50 mm) – în cazul de faţă un indice mare.
Dacă
hârtia ECG nu are gravată aceşti indici,
se pot trasa cu un pix, un indice la fiecare 5 pătrate – pentru viteza de
rulare de 25 mm/sec sau un indice la fiecare 10 pătrate – pentru viteza de
rulare de 50 mm/sec. O dată trasaţi 6 indici, se numără complexele cardiace din
acest interval iar valoarea se înmulţeşte cu 10 pentru a afla frecvenţa
cardiacă/minut.
După fiecare al V-lea pătrat de 5 mm s-a trasat un
indice.
Deoarece viteza de rulare a hârtiei este de 25 mm/sec
rezultă că a fost
trasat un indice la interval de 1 secundă. În total sunt
12 complexe cardiace
pe parcursul a 6 secunde. 12 x 10 = 120 bătăi/min.
2. Aprecierea rapidă a frecvenţei cardiace
(metoda Dale Dubin)
În
primul rând se reperează o undă R care se află pe o linie groasă. Apoi se numără „300,
150, 100” pentru fiecare linie
groasă care urmează, numindu-le după cum s-a arătat (300, 150, 100). Atenţie ! linia pe care se află unda R
nu are „nume”, se denumesc numai liniile groase care urmează după această
linie.
Dacă
următoarea undă R cade pe prima linie groasă numită „300” atunci frecvenţa
cardiacă este de 300 bătăi/min.
Dacă prima undă R cade pe a doua
linie groasă (150) atunci frecvenţa cardiacă este de 150 bătăi/min şi la fel,
dacă unda R cade pe a treia linie groasă, frecvenţa cardiacă este de 100
bătăi/min.
Aşadar,
metoda rapidă Dale Dubin se bazează pe memorarea a 3 cifre „300, 150 şi 100”. A
doua serie este „75, 60, 50”, respectiv a IV-a, a V-a şi a VI-a linie groasă. Atenţie ! aceste cifre se aplică la
viteza de rulare de 25 mm/sec. La viteza de rulare de 50 mm/sec, totul este
dublu: linia „300” este a doua linie groasă, linia „150” este a IV-a linie
groasă ş.a.m.d.
ECG – cabaline. Prima dată s-a reperat o undă R
care se suprapune pe o linie groasă (săgeata). Apoi s-a
observat unde apare
a doua undă R, aceasta aflându-se între a IV-a şi a V-a
linie groasă. Rezultă că
frecvenţa cardiacă este între 60 şi 75 bătăi/min. (viteza
de rulare este de 25 mm/sec.)
ECG – câine. Săgeata indică unda R care este suprapusă pe
o
linie groasă. A doua undă R se află între linia groasă
„300”
şi linia „150” = frecvenţa cardiacă este între 150 şi 300
bătăi/min.
Explicaţia
calculării frecvenţei cardiace este
următoarea:
Timpul
dintre 2 linii groase este de 1/300 de minut.
Aşadar,
de două ori 1/300 de minut = 2/300 de minut = 1/150 de minut sau frecvenţa de
150/min.
Şi
la fel, de trei ori 1/300 de minut = 3/300 de minut = 1/100 de minut, sau o
frecvenţă de 100 bătăi/min. (7).
Pentru
o calculare mai precisă, autorul a prezentat şi valorile frecvenţei cardiace în
cazul când următoarea undă R este
suprapusă pe liniile subţiri, aceste valori fiind redate în.
Calcularea frecvenţei cardiace într-un mod mai exact (7).
În
concluzie, metoda Dale Dubin de calculare a frecvenţei cardiace ne ajută să
citim frecvenţele cardiace în timp scurt, „la patul bolnavului”. Pentru
aprecierea exactă se poate apela la figura de mai sus, la aflarea numărului de
complexe cardiace într-un interval de 6 secunde (prima metodă descrisă) sau
apelarea la rigla de calcul.
3. Calcularea frecvenţei
cardiace cu ajutorul riglei de calcul sau a tabelelor.
Rigla
de calcul este rar folosită în practică; aceasta are un reper (care se ataşează
pe o undă R dintr-un traseu ECG) şi apoi o scară gradată. După ataşarea
reperului pe o undă R se observă în dreptul cărei valori „cade”
următoarea/următoarele unde R (în funcţie de riglă), valoarea respectivă reprezentând frecvenţa cardiacă.
Riglă de calcul (7)
Se ataşează „Reper” în dreptul vârfului unei unde R.
Se socotesc 3 cicluri cardiace (3x) şi se observă locul de pe rigla de calcul
unde „cade” vârful undei R (a celui de-al treilea ciclu cardiac). Valoarea de
pe rigla de calcul reprezintă frecvenţa cardiacă. În partea de jos a riglei de
calcul apare Scara B 2 x. Modul de
calcul este la fel ca mai sus dar se iau în calcul doar 2 cicluri cardiace.
Tabelele
de calcul se bazează pe calcularea distanţei între două unde R. Astfel, în
cazul vitezei de rulare de 25 mm/sec o pătrăţică de 1 mm este străbătută în
0,04 secunde. Dacă între 2 unde R se află 5 pătrăţele (5 mm) rezultă că durata
dintre 2 bătăi cardiace este de 0,04 secunde x 5 = 0,20 secunde sau 20 de
sutimi de secundă. În funcţie de
valoarea distanţei dintre 2 unde R (sau intervalul R-R) avem următoarele valori
ale frecvenţei cardiace – tabelul.
Calcularea F.C. cu ajutorul tabelelor
– după C. Dudea, 1981, modificat –
R-R
|
F.C.
|
R-R
|
F.C.
|
R-R
|
F.C.
|
200
|
30
|
84
|
71,4
|
58
|
103,4
|
190
|
31,5
|
82
|
73
|
56
|
107
|
180
|
33
|
80
|
75
|
54
|
111
|
170
|
35
|
79
|
76
|
52
|
115,3
|
160
|
37,5
|
78
|
77
|
50
|
120
|
155
|
38,7
|
77
|
78
|
48
|
125
|
150
|
40
|
76
|
79
|
46
|
130,4
|
145
|
41,3
|
75
|
80
|
44
|
136,3
|
140
|
42,8
|
74
|
81
|
42
|
142,8
|
135
|
44
|
73
|
82
|
40
|
150
|
130
|
46
|
72
|
83,3
|
38
|
157
|
125
|
48
|
71
|
84,5
|
36
|
166
|
120
|
50
|
70
|
85,7
|
34
|
176
|
115
|
52
|
69
|
87
|
32
|
187
|
110
|
54,5
|
68
|
88
|
30
|
200
|
100
|
60
|
66
|
89,5
|
28
|
214
|
90
|
66,6
|
64
|
93,7
|
26
|
230
|
88
|
68
|
62
|
96,7
|
24
|
250
|
85
|
70,5
|
60
|
100
|
20
|
300
|
R – R = intervalul R – R sau distanţa între două unde R;
F.C. = frecvenţa cardiacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu